Minune din zilele noastre (1956): încremenirea Zoiei din Rusia; Filmul “Chudo”

 

Incremenirea Zoiei

       In anul 1956, cand Uniunea Sovietica era condusa de Nichita Hrusciov, s-a petrecut o mare minune, care a avut mare rasunet in lumea ortodoxa. Aceasta minune este indeobste cunosuta sub numele “Incremenirea Zoiei”.

Vladica Eusebie , arhiepiscopul de Samara si Sarzansk, isi aminteste despre cele petrecute atunci: “Martori ai acestei minuni sunt numerosi oameni. Despre ea am aflat abia in anul 1957, cand invatam la seminar – nu era nici o indoiala, a fost o minune dintre cele mai mari! In acele vremuri, cand credinta era supusa prigoanei si batjocurii de catre stapanirea atee, acest caz de aratare minunata a puterii lui Dumnezeu a facut senzatie.  Oamenii aveau mare trebuinta de minuni, iar minunile apar atunci cand este mare nevoie de ele, atunci cand hotaraste Dumnezeu”.

Iata, asadar, ce s-a petrecut atunci in orasul Samara (redenumit de comunisti Kuibasev): O muncitoare a uzinei de tevi, pe nume Zoia, a hotarat sa intampine Anul Nou impreuna cu prietenii si sa faca o petrecere. Mama ei era o femeie credincioasa si s-a opus acestei petreceri deoarece era postul Craciunului. La rusi, deoarece pastreaza calendarul vechi, Craciunul se sarbatoreste abia in 6 ianuarie, cand se incheie si postul acestui praznic.

Cu toate indemnurile si mustrarile mamei, Zoia nu a ascultat-o.

La petrecerea de Revelion s-au anunat toti prietenii care au fost invitati, cu exceptia lui Nicolae, logodnicul Zoiei, care s-a intamplat sa fie retinut undeva. Mama Zoiei a plecat la biserica sa participe la slujba vecerniei din ajunul praznuirii Sfantului Vasile, de la 1 ianuarie. Acasa, Zoia a deschis sampania si au dat drumul la vechiul patefon. Canta muzica si toti dansau, numai Zoia nu avea cu cine. Suparata, a luat de pe perete icoana Sfantului Nicolae, spunand:

–          Daca nu este Nicolae al meu, voi dansa cu Sfantul Nicolae.

La rugamintea prietenelor sa nu faca totusi asa ceva, ea a raspuns cu obraznicie:

–          Daca Dumnezeu exista cu adevarat, atunci sa ma pedepseasca.

Cu aceste cuvinte, a inceput sa danseze. La cea de-a treia rotire a ei cu icoana, camera a fost cutremurata de un tunet puternic, s-a ridicat un vartej si a fulgerat. Toti au fugit speriati din casa, iar veselia s-a prefacut in groaza. Doar Zoia a ramas incremenita, cu icoana in brate – era ca o stana de piatra si rece ca marmura.

A fost chemata imediat Salvarea. Nu au putut sa o miste din loc, picioarele ii erau parca infipte in pamant. Cu toate ca nu dadea nici un semn de viata, Zoia era vie, inima ii batea. Din acel moment, ea nu a mai putut bea si manca. Medicii se straduiau din rasputeri s-o readuca in simtire, dar n-au reusit sa o puna pe pat sau sa-i ia icoana din maini.

Parintele Vitalie Kalasnikov, paroh al bisericii Sfantul Nicolae si a Sfintei Sofia, a marturisit despre acest eveniment:

“ – Matusa mamei mele, Anna Pavlovna Kalasnikova, in anul 1956 lucra ca medic  al Salvare, in Kuibasev. In acea zi, dimineata, ea a venit la noi si ne-a spus:

–          Voi dormiti, dar orasul e de mult in picioare!

Si ne-a povestit despre tanara incremenita. Cu toate ca semnase ca sa nu spuna nimanui nimic, in acel moment ea venea de acolo. O vazuse pe Zoia care era ca o stana de piatra. Vazuse si icoana Sfantului Nicolae in bratele ei. Incercase sa-i faca o injectie, insa toate acele se rupsera”.

Si alti medici care au venit de fata au inceput sa-i faca injectii, insa niciunul nu a reusit nimic, deoarece pielea fetei era ca si cum ar fi fost din piatra.

Vestea despre minune s-a raspandit cu iuteala fulgerului prin oras. Multimi de oameni au inceput sa navaleasca in strada Cikalovskaia. Toti veneau sa vada “incremenirea Zoiei”, insa, peste un timp, autoritatile au interzis aceste vizite si au pus militieni sa pazeasca locuinta si sa le spuna celor veniti in oras si celor curiosi ca nu s-a intamplat nici o minune.

Dar militienii care erau noaptea la post auzeau cum Zoia striga:

–          Mama, roaga-te pentru mine! Pierim in pacate! Roaga-te!

Comisia medicala care a venit la fata locului a confirmat ca inima fetei continua sa bata, cu toate ca tesutul era in continuare tare ca piatra, iar acele injectiilor se rupeau in pielea ei.

Patriarhul Alexie Simanski a fost instiintat despre minunea care s-a intamplat in Samara. Dupa ce a ascultat felul in care s-au petrecut faptele, a zis:

–          Cel care a pedepsit, Acela va si milui…

In Samara au fost chemati mai multi preoti pentru a lua din mainile Zoiei icoana Sfantului Nicolae. Intre ei a fost si mitropolitul Nicolae Iarusevici. Dar toate incercarile si rugaciunile pe care le-au facut au fost fara roada. In 6 ianuarie, in ziua de Craciun, a venit si Parintele Serafim Tiapocikin. El a savarsit o slujba cu sfintirea apei si a stropit cu agheasma camera in care se afla Zoia. Dupa aceea s-a apropiat de ea, a luat din mainile ei intepenite icoana si a spus:

–           Nu ne-a ramas decat sa asteptam un semn in Ziua cea Mare a Pastilor.

Parintele Serafim era preot in satul Rakitnoe, din regiuneaBelgorod. Aici si-a petrecut ultimii 20 de ani din viata sa. In popor mersese deja faima acestui om al rugaciunii si nevointei, erau cunoscute stravederea sa, darul tamaduirilor si dragostea sa dezinteresata fata de fiecare om.

Cu doua zile inainte de Bunavestire, un batran venerabil s-a apropiat de militienii care stateau de paza, cerandu-le permisiunea sa intre in casa. A fost refuzat. El a aparut insa si a doua zi. De asemenea a fost refuzat. A treia zi, chiar de Bunavestire, in sfarsit i s-a permis sa intre. Cei care stateau de paza auzeau cum batranul ii spunea Zoiei:

– Ei, ai oboist sa tot stai in picioare?

A trecut timpul si batranul nu mai iesea. Cand militienii au intrat in camera, el nu mai era acolo. Atunci s-au incredintat ca acest batran a fost insusi sfantul Nicolae.

Zoia a ramas incremenita vreme de patru luni, anume 128 de zile, panala Pasti. Innoaptea Sfintei Invieri, Zoia striga:

– Rugati-va! Cat este de infricosator, pamantul arde! Lumea piere in pacate! Rugati-va!

Din acel moment ea a inceput sa-si revina, in maini si in picioare i-a reaparut viata. A fost culcata in pat, dar continua sa strige si sa-i indemne pe cei din jur sa se roage pentru pace, pentru cei in pacate, pentru pamantul plin de faradelegi.

Cei din jurul ei o intrebau:

– Cum ai trait in tot acest timp? Cine te hranea?

Zoia le-a raspuns:

– Turturelele, ele ma hraneau.

Neindoielnic ca aceste turturele erau Ingerii Domnului, care I se aratau Zoiei in chip de pasarele.

Prin rugaciunile Sfantului Nicolae, Dumnezeu s-a milostivit de ea si a iertat-o.

In a treia zi dupa Luminata Invierea lui Hristos a anului 1956, Zoia a murit. Ultimele ei cuvinte au fost acestea:

– Rugati-va, rugati-va, piere pamantul, se clatina ca un leagan.

Toate cele intamplate au zguduit atat de mult orasul Kuibasev si localitatile din jur, incat multi au inceput sa creada in Dumnezeu. Toti se grabeau sa ajungala Biserica, cei nebotezati se botezau, cei ce nu aveau cruciulite si le cumparau. Cruciulitele se cumparau in cantitati enorme, incat nu mai ajungeau pentru toti. In timpul slujbelor bisericile erau pline, iar in post nu se mai auzeau cantece pe strada.

Asezam aici cateva marturii despre minunea petrecuta in 1956. Iata ce isi aminteste Alexandra Ivanovna A.:

“In Kuibasev, rudele mele locuiau pe aceeasi strada cu Zoia. Cand s-au intamplat toate acestea, eu aveam 14 ani. Pentru ca lumea sa nu se adune in jurul casei, seara, iluminatul public nu functiona. Strigatele Zoiei ii ingrozeau insa pe toti. Un tanar militian, care era de paza, a incaruntit din aceasta cauza. Rudele mele, ca martori oculari la tot ceea ce se intampla, au devenit credinciosi si au inceput sa meargala Biserica. Minunea“incremenirii Zoiei” s-a intiparit adanc in mintea mea.”

Iata si o alta marturie. Multi credinciosi din Samara o cunosc pe pensionara Anna Ivanova Fedotova. Iata cuvintele acestei femei:

“In acele zile, veneam de departe si am fost de doua ori in casa Zoiei. Casa era inconjurata de militieni. Am hotarat sa intreb despre cele intamplate pe unul din ei. Am zarit un militian tanar, care tocmai iesea pe poarta, l-am ajuns din urma si l-am intrebat:

– Spuneti-mi, este adevarat ca Zoia a incremenit?

El a raspuns:

– Ma intrebi exact ca si sotia mea! Insa eu nu-ti voi spune nimic, ci mai bine priveste singura…

El si-a scos din cap chipiul si mi-a aratat parul albit:

– Vezi? Este mai graitor decat orice cuvant. Noi am semnat si ni s-a interzis sa vorbim despre aceasta. Dar daca ai sti cat de frica mi s-a facut cand o priveam pe aceasta fata impietrita!

Despre cele petrecute in 1956 in Kuibasev isi aminteste si protoiereul Andrei Savin, care in acea vreme era secretar al Eparhiei Samara:

Pe atunci, episcop era Preasfintitul Ieronim. Dimineata, eu am observat cativa oameni care se imbulzeau langa o casa. Spre seara numarul lor ajungea la o mie. Au fost puse patrule, dar la inceput nu se atingeau de ei. Mai tarziu, patrulele au inceput sa imprastie multimea, sub pretextul “incalcarii linistii locuitorilor si a circulatiei”. Insa multimea continua sa creasca. Multi veneau din satele de prin apropiere. In curand, printre credinciosi a inceput sa circule vestea ca Zoia a fost iertata, iar in ziua Sfintelor Pasti va reveni la viata. Prin oras au inceput se se plimbe cete de tineri comunisti, care sustineau cu insufletire ca ei intrasera in acea casa si nu vazusera nimic. Aceasta a pus si mai mult paie pe foc. Asa ca aceia care intr-adevar nu crezusera in aceasta minune au inceput sa se indoiasca deoarece cunosteau propaganda mincinoasa a partidului.

La cea de-a XIII-a conferinta regionala de partid, care a avut loc la sfarsitul lunii ianuarie 1956 in Kuibasev, prezidiul a primit vreo douazeci de biletele legate de minunea “Incremenirea Zoiei”. Conducatorul local al partidului communist, tovarasul Efremov, a fost silit sa recunoasca public:” Da, s-a petrecut o asemenea minune”. Precum reiese din stenograma, el a mai spus in continuare: “Aceasta minune este infamanta pentru noi, comunistii, conducatorii organelor de partid”.

Acestea au fost cateva marturii ale unor oameni care au fost contemporani cu minunea “incremenirii Zoiei”.

Luand aminte la minunea petrecuta in Samara, ne-am putea pune intrebarea: De ce nu au fost pedepsiti asemenea Zoiei toti cei care au ars si necinstit sfintele icoane in vremea stapanirii comuniste?

La o asemenea intrebare ne raspunde Parintele Arsenie, un vestit misionar rus:

Domnul n-a pedepsit pe cei mai insemnati prigonitori ai Sai – pe carturari si pe farisei, pe Iuda vanzatorul si pe toti batjocoritorii, chinuitorii si rastignitorii Sai: pe niciunul dintre ei nu i-a pedepsit, ci indelung i-a rabdat si chiar S-a rugat pentru ei Parintelui Ceresc pe Cruce, zicand: “Parinte! Iarta-le lor, ca nu stiu ce fac …” Daca Insusi Mantuitorului i-au fost aduse asemenea jigniri grele, si el n-a pedepsit indata, ci indelung a rabdat, El de asemenea ii rabda pe toti cei ce batjocoresc sfintele Lui icoane si toate cele sfinte ale Sale”.

*

       In zilele noastre, in Rusia se vorbeste de construirea unui paraclis in Samara, spre pomenirea minunii Sfantului Nicolae din anul 1956. In ce priveste icoana Sfantului Nicolae care a fost pricina acestei minuni, ea s-a aflat vreme de multi ani in biserica satului Rakitnoe din regiuneaBelgorod, in parte dreapta a Sfantului Altar. Din cate se cunoaste, se pare ca acolo se afla si acum.

*

       Traind sub puterea apropiata a razelor Duhului, ai ajuns purtator de lumina, luminand marginile lumii. Inaintea tuturor stand ii izbavesti pe toti cei care cu credinta alearga la tine, Parinte Nicolae.

*

       Stand inaintea scaunului lui Dumnezeu, nu inceta a te ruga cu sarguinta, intelepte, pentru noi toti, credinciosii robii tai, minunate Nicolae, ca sa fim izbaviti de focul cel vesnic si de vrajmasi, de gandul cel viclean si de rautate.

*

       Rau imbelsugat de tamaduiri si izvor de minuni neimputinat te-a aratat pe tine, Nicolae, adancul milostivirii, ca cei amarnic apasati de boli si cumplit cercati de nenorocirile vietii, afla doctorie tamaduitoare, cu adevarat, la toata mahnirea, in calda ta ocrotire. Pentru aceasta, graim catre tine: roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa daruiasca iertare de gresale celor ce praznuiesc cu dragoste sfanta pomenirea ta.

*

       Pretutindeni izvorasti tamaduiri celor ce cu credinta alearga la tine si izbavesti pe toti din legaturi. Pentru aceasta, schimba intristarea noastra in bucurie, cu rugaciunile tale cele bineprimite, Nicolae luminate, sfaramand trufia vrajmasilor nostri.

– Din cartea Viata si minunile Sfantului Nicolae – carte pentru copii, parinti si bunici, editie redactata si ingrijita de L.S. Desartovici,  Editura Sophia, Bucuresti, (2006), traducere din limba rusa.

Chudo – filmul

Chudo – Minunea – este un film rusesc bazat pe fapte reale. Filmul infatiseaza una dintre minunile Sfantului Nicolae, care a creat multa tulburare in randul comunistilor, incordati foarte tare in a o ascunde si a o trece in uitare, petrecuta in ziua de 31 decembrie 1955, in localitatea ruseasca Kuibisev (actuala denumire a localitatii este Samara), pe strada Cikalov, nr. 84-31. Minunea consta in faptul ca o fata a ramas intepenita vreme de patru luni, fara nici cea mai mica miscare fizica, pentru batjocorirea unei icoane a Sfantului Nicolae.

Scenaristul Iuri Arabov este cel care a scris povestea filmului, dupa datele istorice si marturiile unor martori oculari, iar regizorul Aleksandr Proskin este cel care a turnat filmul, in anul 2009. Conlucrarea dintre cei doi a dus la aparitia unui film de un realism aparte.

Sfanta Scriptura, spune tuturor, pana astazi: “Nu va amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ce va semana omul, aceea va si secera” (Galateni 6, 7). Scenaristul Iuri Arabov, puncteaza ideea centrala a filmului, zicand: “Chiar de-ar veni Mantuitorul la noi, noi tot n-o sa credem: despre asta vorbeste filmul.

Accentul cade insa mai mult pe modul in care comunitatea a receptat aceasta minune, intr-o vreme ostila oricarei manifestari a credintei, decat pe minunea in sine. Apropierea de fata intepenita se arata a fi un adevarat examen de constiinta pentru fiecare. Viata de dupa revenirea la normal a fetei necredincioase intepenite, cat si a familiei acesteia, nu sunt insa suficient de bine luminate, acestea constituind in film doar elemente secundare.

O noua minune, petrecuta in jurul celei a Sfantului Nicolae, este si urmatoarea: in cadrul filmarilor peliculei, in anul 2008, regizoul Proskin a primit Taina Sfantului Botez, intrand astfel in Biserica Ortodoxa Rusa.

Continuare si trailer la:

http://www.crestinortodox.ro/diverse/chudo-minunea-123588.html

2 Responses

  1. foarte interesant cutremurător

    d,ichim
    canada

  2. Reblogged this on lenalina.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: