2014 in review

This blog was viewed about 97,000 times in 2014. If it were an exhibit at the Louvre Museum, it would take about 4 days for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

De citit neaparat, despre viata de dupa moarte: “Vamile vazduhului”

2013 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2013 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Sydney Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 31,000 times in 2013. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 11 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

Rugăciunea în luptă împotriva vrăjitoriei și magiei. Simon Petru și Simon Magul

[…] Pe Simon, vrajitorul din Samaria, care cu fatarnicie a primit Sfîntul Botez si cu argint voia sa cumpere darul Duhului Sfînt, [Sfîntul Petru] l-a mustrat, zicîndu-i: Argintul tau sa fie cu tine întru pierzare, ca inima ta nu este dreapta înaintea lui Dumnezeu, pentru ca te vad stînd în amaraciunea cea de fiere si în legatura nedreptatii.
[…]
Într-acea vreme, Simon vrajitorul a fost prins de ostasii care îl cautau, precum s-a zis mai sus, si a fost dus la Roma ca sa-si ia plata pentru faptele sale. Dar, fiind dus acolo, prin mestesugul cel vrajitoresc întuneca mintile multora. Deci, înselîndu-i, nu numai ca n-a luat pedeapsa, dar multora li se parea ca este dumnezeu, pentru ca acel mergator înainte al satanei, cu vrajile sale a facut pe romani si pe împaratul Claudie într-atît sa se minuneze, încît i-au sapat chipul lui si l-au pus între cele doua poduri de pe Tibru, scriind pe el: “Lui Simon, dumnezeului cel sfînt!”
[…]
Acolo, [Sfîntul Petru], învatînd si botezînd pe unul, anume Maxim, si punîndu-l episcop, a venit în Roma, unde în toate zilele propovaduia, prin adunari si prin case, pe Unul Dumnezeu Tatal cel Atotputernic si pe Domnul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat si pe Sfîntul Duh, Domnul de viata facator. El a atras pe multi la credinta lui Hristos si, prin Sfîntul Botez, i-a izbavit de înselaciunea idoleasca. Simon vrajitorul, vazînd acestea, n-a voit sa taca si a început sa tainuiasca asupra lui rautatea sa; pentru ca el socotea ca este rusine propovaduirea apostolului, prin care se biruia mîndria lui. Deci, a început la aratare sa se împotriveasca învataturii celei adevarate, prin cuvintele si lucrurile sale cele mincinoase, clevetind pe Sfîntul Petru prin mijlocul cetatii, fara de rusine. El facea înaintea poporului niste naluciri si aratari care mergeau înainte si în urma lui si carora le zicea ca sînt sufletele celor morti, si astfel arata pe cei înviati din morti, care i se închinau lui ca unui Dumnezeu. Pe schiopi îi facea sa umble drept si sa sara; însa toate acestea prin nalucire, iar nu cu adevarat, dupa asemanarea acelui Proteu, vorbitor de basme, care se schimba în diferite chipuri. Caci uneori se arata avînd doua fete, apoi, dupa putin, se prefacea în capra, în sarpe, în pasare, se asemana focului si în toate chipurile se schimba, neîncetat înselînd pe cei prosti. Dar marele apostol al Domnului, numai de se uita putin de departe spre lucrurile lui, îndata toate nalucirile aceluia se stingeau.

Despre cearta Sfîntului Apostol Petru cu Simon vrajitorul, se mai povesteste înca, afara de Metafrast, în Prolog si în Mineiul cel mare, unde citim: Sfîntul Petru, cînd a venit în Roma si i s-a înstiintat de acel Simon, care se numea “Hristos” si facea înaintea poporului minuni multe, s-a aprins de rîvna si a mers în casa lui Simon Magul. Acolo a gasit pe multi stînd la poarta lui si care îl oprira pe el a intra înautru, Petru a zis catre dînsii: “Pentru ce ma opriti a intra la vrajitorul cel amagitor?” Iar ei au zis: “Nu este vrajitor, ci este zeu puternic”. El a pus paznici la poarta sa, ca sa stie gîndurile omenesti”. Aceasta spunînd, au aratat apostolului un cîine negru ce zacea la poarta, zicîndu-i: “Acest cîine omoara pe toti cei ce gîndesc nedrept despre Simon”. Sfîntul Petru a zis: “Eu graiesc adevarat pentru el, ca Simon este de la diavol”. Deci, apropiindu-se, a zis cîinelui: “Mergi si spune lui Simon ca Petru, Apostolul lui Hristos, vrea sa intre la tine”.

Cîinele, mergînd, cu glas omenesc a spus lui Simon ceea ce îi poruncise Petru. Toti, vazînd si auzind vorbind pe cîine omeneste, s-au înspaimîntat. Simon, asemenea, pe acelasi cîine l-a trimis, zicîndu-i: “Sa intre aici Petru”. Intrînd Petru, Simon a început a face naluciri înaintea poporului, fiind Petru de fata. Sfîntul cu puterea lui Hristos, a aratat minuni si mai mari. Si ce minuni? Din minunile cele multe pe care le-a facut Sfîntul Petru, cel mai vechi istoric grec bisericesc, Eghisipos, care a vietuit aproape de apostoli, povesteste una singura.

Unei vaduve oarecare din Roma, de bun neam, care se tragea din semintie împarateasca, i-a murit fiul de vîrsta tînara; iar maica lui plîngea pentru el cu tînguire. Dar cei ce o mîngîiau si-au adus aminte de barbatii care s-au aratat în Roma, adica de Petru si de Simon vrajitorul, ca înviaza mortii. Deci, îndata au chemat unii pe Petru, iar altii pe Simon sa vina la acel mort. Acolo se adunasera si oameni cinstiti si mult popor ca sa petreaca pe cel mort la mormînt. Sfîntul Petru a zis lui Simon vrajitorul care se mîndrea cu puterea sa înaintea poporului: “Cine din noi va învia pe acest mort, toti sa creada învataturii aceluia, fiind adevarata”. Poporul a laudat cuvîntul lui Petru. Deci Simon, nadajduind spre mestesugul sau cel vrajitoresc, a zis catre popor: “De voi învia eu pe acel mort, apoi veti ucide pe Petru?” Poporul a strigat, zicînd: “Îl vom arde de viu înaintea ochilor tai”. Simon, apropiindu-se de patul mortului a început a-si face vrajile sale prin lucrarea diavoleasca, care îi ajuta lui si a facut astfel, ca mortul si-a miscat capul. Poporul îndata a început sa strige: “Tînarul este viu. A înviat mortul”. Iar pe Petru voiau îndata sa-l arunce în foc. Apostolul însa, facîndu-le semn cu mîna, îi ruga sa taca.

Deci, poporul tacînd, el le-a zis: “De este viu tînarul, apoi sa se scoale, sa vorbeasca si sa umble; iar, pîna ce aceasta nu o veti vedea, sa stiti cu adevarat ca Simon va înseala cu nalucirile si cu vrajile sale!” Simon, umblînd mult împrejurul patului si chemînd diavolul cu puterea lui, nimic n-a putut spori; deci, umplîndu-se de rusine, voia sa fuga, dar poporul l-a oprit. Sfîntul Petru, ca unul ce înviase pe Tavita cea moarta si facuse si alte minuni preaslavite, stînd departe, si-a ridicat mîinile spre cer si, înaltîndu-si ochii în sus, se ruga: “Doamne, Iisuse Hristoase, Tu ne-ai poruncit noua, zicînd: Cu numele Meu pe cei morti sa-i înviati… Deci, ma rog Tie, înviaza pe acest tînar mort, ca sa cunoasca popoarele acestea, ca Tu esti adevaratul Dumnezeu si nu este altul afara de Tine, care traiesti si împaratesti împreuna cu Tatal si cu Sfîntul Duh, în veci. Amin”.

Astfel rugîndu-se, a strigat catre cel mort, zicînd: “Tînarule, scoala! Domnul meu Iisus Hristos te înviaza si te tamaduieste pe tine!” Si îndata mortul, deschizîndu-si ochii, s-a sculat si a început a grai si a umbla. La aceasta povestire a lui Eghisipos, Marcel romanul, care mai înainte fusese ucenic al acelui Simon vrajitorul si s-a luminat de Sfîntul Petru prin credinta si prin Sfîntul Botez, într-o scrisoare a sa catre sfintii mucenici Nereon si Arhilie, scriind despre aceea, adauga ca tînarul care a înviat, cazînd la picioarele lui Petru, striga: “Am vazut pe Domnul Iisus poruncind îngerilor, ca pentru rugaciunile tale sa ma întoarca pe mine maicii mele celei vaduve”.

Atunci tot poporul a început a striga, zicînd: “Unul este Dumnezeu, pe Care îl propovaduieste Petru”. Simon vrajitorul, cu nalucirea sa facîndu-si cap de cîine, fugea, însa poporul l-a prins si unii voiau sa-l ucida cu pietre, iar altii sa-l arda. Dar Sfîntul Petru i-a oprit, zicîndu-le: “Domnul si Învatatorul nostru ne-a poruncit sa nu rasplatim rau pentru rau. Lasati-l sa mearga unde va voi, ca destul îi este rusinea si ocara ce i s-a facut prin cunostinta neputintei sale, caci nimic nu pot vrajile lui”.

Marcel mai zicea: “Simon, fiind liber, a venit la mine, socotind ca eu nu stiu de acel lucru minunat ce se facuse si a pus la usa casei mele un cîine mare legat cu lant de fier, zicînd catre mine: “Voi vedea daca va veni Petru la tine, precum s-a obisnuit”. Dupa un ceas, Sfîntul Petru a venit la usa si dezlegînd acel cîine, a zis catre dînsul: “Du-te si spune lui Simon vrajitorul sa înceteze a însela pe oameni cu lucrarea diavoleasca, pentru care Hristos si-a varsat sîngele”. Cîinele, ducîndu-se, a grait lui Simon cu glas omenesc, spunîndu-i cele poruncite de apostol. Eu, auzind si vazînd aceasta – zice Marcel -, am iesit degraba în întîmpinarea Sfîntului Petru si l-am primit cu cinste în casa mea, iar pe Simon vrajitorul si pe cîinele acela i-am gonit afara. Cîinele atunci, nevatamînd pe nimeni, s-a repezit numai la Simon si, apucîndu-l cu dintii, l-a trîntit la pamînt. Iar Petru, privind la aceea pe fereastra, poruncea cîinelui, în numele lui Hristos, sa nu vatame trupul lui Simon. Deci, cîinele, nevatamîndu-i trupul, i-a rupt toate hainele de pe dînsul, încît nici o parte a corpului nu mai ramasese acoperita.

Poporul, vazînd aceasta, striga contra lui Simon, ocarîndu-l si batjocorindu-l. Astfel, l-a gonit din cetate, împreuna cu acel cîine. Simon, pentru niste rusini si înfruntari ca acestea, un an întreg nu s-a mai aratat în Roma, pîna ce a venit ca împarat dupa Claudie, Nero. Atunci, înrautatitul, venind înaintea lui Nero, care, cercetînd despre el, a fost laudat de cei rai, încît împaratul l-a iubit foarte mult si l-a facut prietenul sau.

În Prolog si în Mineiul cel mare se mai povesteste despre Simon si aceasta: Odata a zis ca are sa se lase sa fie taiat si a treia zi are sa învieze. Atunci, el a pus în locul sau un berbece, facîndu-l om prin nalucire si a fost taiat berbecul în locul lui. Sfîntul, gonind diavoleasca nalucire de la berbecul cel taiat, s-a vazut lucrul cel mincinos al lui Simon, cunoscîndu-se de toti, ca nu Simon este taiat, ci berbecul. Despre biruinta desavîrsita a Sfîntului Petru asupra acelui vrajitor si despre pierzarea lui, de toti se scrie cu un glas astfel: Simon vrajitorul, neputînd întru nimic sa biruiasca pe Apostolul Petru, nici sa sufere mai mult înfruntarea si rusinea sa, s-a fagaduit ca se va înalta la cer.

Deci, adunînd el toata puterea diavolilor care îi slujeau, s-a dus în mijlocul cetatii Roma si, suindu-se pe o zidire înalta, avînd capul încununat cu cununa de dafini, a început din înaltime cu mînie a grai catre popor: “Romani, deoarece pîna acum ati petrecut în nebunie si lasîndu-ma pe mine, ati urmat lui Petru, acum si eu va voi lasa si nu voi mai apara cetatea aceasta. Deci, voi porunci îngerilor mei ca în fata voastra sa ma ia în mîinile lor si sa ma înalte la tatal meu din cer. De acolo voi trimite mari pedepse asupra voastra, ca n-ati ascultat cuvintele mele, nici n-ati crezut lucrurilor mele”.

Vrajitorul Simon, zicînd acestea, a plesnit din mîini, s-a înaltat în vazduh, a început a zbura si a se sui în sus înaltîndu-l diavolii. Poporul, mirîndu-se foarte, zicea unul catre altul: Acest lucru este de la Dumnezeu, ca sa zboare trupul prin vazduh. Atunci marele Apostol Petru a început a se ruga în auzul tuturor, zicînd: “Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, arata înselaciunea acelui vrajitor, ca sa nu sminteasca popoarele, care cred în Tine!” Apoi iar a strigat, zicînd: “Voua, diavolilor, va poruncesc, în numele Dumnezeului meu, sa nu-l purtati mai mult, ci sa-l lasati acolo în vazduh unde este acum!”

Atunci diavolii cei certati de apostol, îndata au fugit de la Simon prin vazduh si ticalosul vrajitor a cazut jos, precum odinioara a cazut diavolul cel lepadat din cer, si astfel i s-a sfarîmat tot trupul. Poporul, vazînd acestea, a strigat multa vreme, zicînd: “Mare este Dumnezeul propovaduit de Petru. În adevar, nu este altul decît Dumnezeul cel adevarat!”

Vrajitorul cazînd, desi se zdrobise foarte rau, era înca viu, dupa rînduiala lui Dumnezeu, ca sa cunoasca neputinta si ticalosia sa cea diavoleasca, sa se umple de rusine si sa înteleaga puterea lui Dumnezeu cel Atotputernic. El zacea sfarîmat pe pamînt, suferind dureri cumplite în toate madularele si fiind de rîs la tot poporul; iar a doua zi si-a lepadat raul si spurcatul sau suflet, dîndu-l în mîinile diavolilor, ca sa-l duca la tatal lor, satana. Sfîntul Petru, dupa caderea lui Simon, stînd la un loc înalt si facînd semn cu mîna poporului, care striga, sa taca, a început a-l învata cunostinta adevaratului Dumnezeu; si vorbind mult catre dînsii, pe cei mai multi i-a povatuit la credinta crestineasca.

Împaratul Nero, aflînd de moartea cea rusinoasa a prietenului sau, s-a mîniat pe Sfîntul Apostol Petru si voia sa-l ucida. Dar acea mînie si rautate împarateasca nu s-a savîrsit îndata asupra Sfîntului Apostol, ci dupa cîtiva ani, dupa cum spune Sfîntul Simeon Metafrast.
[…]

 

(Din Viața Sf. Apostol Petru, Viețile sfinților, luna iunie)

 

Biserica Ortodoxa din Rep. Moldova ameninta politicienii prohomosexualitate cu excomunicarea

Declarația Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova către conducerea de vârf a Țării și binecredinciosul popor al Moldovei

Stimați guvernanți! Cunoaștem bine că în istoria țării noastre, Biserica Ortodoxă  a fost întotdeauna sprijinul de bază al formării și dăinuirii culturii și moralității neamului. La vreme de restriște, ea a servit neamului nostru ca spital de alinare, iar la vreme de pace, ca școală de zidire. Acest lucru nu l-au putut neglija nici marii cotropitori.

Astăzi BOM se află la răscrucea provocărilor, atât de ordin moral-spiritual, cât și geopolitic. Necontenitele lupte pe aceste două altare dăunează grav perspectivelor tinerii generații și crează un dezastru insuportabil în inima creștinilor.

Ceea ce se petrece la noi sub pretextul respectării drepturilor și libertăților pătimașe ale firii umane, în mare parte, nu este altceva decât un program de desființare și autonimicire a identității noastre sub aspectul valorilor spirituale bimilenare.

După mai multe provocări din ultimul timp, BOM, din considerente strict materne, a încercat să stea în apărarea poporului său.

Astăzi, la o lună de la ultima adresare a Sfântului Sinod către guvernare pentru a revizui cel puțin Legea Antidiscriminării, constatăm cu desăvârșire că glasul instituției care se bucură de cea mai înaltă încredere în societate, adică al Bisericii, a fost vădit ignorat.

Aceasta ne face să concluzionăm că în ultimii ani BOM și poporul creștin de 93,4%, a fost exclus din planul guvernării în favoarea minorităților netradiționale, care spre regret, obțin cu multă ușurință sprijinul multor confrați de ai noștri, deși ultimii se pretind a fi și ei păstori și nu năimiți.

Ținem să amintim tuturor că pentru noi ortodocșii, nu există o altă valoare supremă în viața aceasta vremelnică, decât numai urmarea învățăturilor Domnului Hristos.

Luând prin jurământ datoria de a sta la strajă și de a ne opune cu orice preț răspândirii păcatului, situația ne cere astăzi să alegem între veșnicul Hristos și vremelnica guvernare cu toată legislația sa anticreștină. Desigur că noi alegem a prima cale.

Această rațiune a lucrurilor ne face să ne declarăm oponenți și să ne depărtăm deschis de cei care prigonesc fățiș Biserica lui Hristos și să apelăm la scopuri strict terapeutice – la tradiția canonică a excomunicării lor din Biserică până la îndreptare. Acest fapt îi va lipsi dintru început pe guvernanți de accesul la Sfânta Taină a Împărtășaniei, ca mai apoi, în depdendență de pocăință, să fie primiți, sau respinși definitiv, de la oricare slujire bisericească.

În același timp, Biserica își rezervă dreptul să întreprindă toate măsurile canonice pentru a-și apăra majoritatea creștină de pericolul răspândirii morții spirituale în societatea noastră, în acest sens:

1. Inițiem pregătirile pentru convocarea Adunării Generale a credincioșilor din cuprinsul Mitropoliei Moldovei, la care întreaga plinătate a Bisericii se va expune asupra noilor provocări cu care se confruntă Biserica.   

2. În perioada 2 august – 21 septembrie se binecuvintează desfășurarea unui Drum al Crucii în jurul Moldovei (pe jos), Drum de pocăință al întregului popor cu cereri de iertare și de biruință asupra vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.

NOTĂ INFORMATIVĂ

Cu regret constatăm că începînd cu anul 2003 cînd a fost votat Planul național de acțiuni în domeniul drepturilor omului (hotărîrea parlamentului nr. 415 din 24.10.2003) și pînă în prezent, clasa politică de guvernămînt cu insistență promovează politici antinaționale in favoarea persoanelor cu orientare sexuala netradițională.

Drept consecință a conceptelor și strategiilor de stat adoptate în domeniul drepturilor omului, la nivel legislativ reiterăm următoarele:

In urma dezbaterilor publice de amploare și în pofida nenumăratelor demersuri din partea Bisericii Ortodoxe din Moldova, la 25 mai 2012 Parlamentul RM a votat legea privind asigurarea egalității de șanse. Deși s-a adoptat controversata lege, am fost înștiințați și asigurați că sintagma “orientare sexuală” din art. 7 al legii, se va răsfrînge doar la relațiile de angajare în cîmpul muncii, asigurînd dreptul acestor persoane de a fi angajate nediscriminatoriu. Ați făcut declarații publice în acest sens și ați promis cetățenilor Țării că persoanele LGBT nu vor fi favorizate în alte domenii cum ar fi adopția, căsătoria, propaganda publică a imoralității, inclusiv în sistemul educațional, mass-media, publicitate, acțiuni publice de orice gen.

Intenționat sau nu, situația v-a scăpat de sub control. Acest an, mai 2012 – mai 2013, a fost unul revoluționar în favoarea persoanelor cu orientare sexuală netradițională. În această perioadă, noi cetățenii, am fost asaltați și agresați informațional de reprezentanții, activiștii, finanțatorii mișcării LGBT fie prin mass-media, fie prin cursuri, seminare, acțiuni publice, marșuri etc.

În acest context:

1.                 educația sexuală devine obligatorie în instituțiile de învățămînt din Tara potrivit prevederilor art. 6 p.3 al legii privind sănătatea reproducerii din 15.06.2012.

2.                 orice persoană la cerere își poate schimba sexul în actele de stare civilă potrivit recomandării  nr.16 a Curții Supreme de Justiție privind procedura de examinare a cererilor de ţin de rectificarea actelor stării civile din octombrie 2012;

3.                 s-au stabilit amenzi usturătoare în Codul Contravențional și Penal, s-a creat Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării;

4.                 în februarie-martie 2013, cuplurile homosexuale obțin acordul instituțiilor medicale din țară și își confirmă dreptul la reproducere. Fertilizarea in vitro pentru astfel de cupluri fiind interzisă în majoritatea statelor europene;

5.                 martie-aprilie 2013 au loc seminare de instruire a avocaților în domeniul nediscriminării și întîlniri tematice cu judecătorii din RM unde se discută modul de a apăra persoanele presupus discriminate, inclusiv cele cu orientare sexuală netradițională;

6.                 aprilie 2013 – Moldova beneficiază de un fond de șaptesprezece milioane de euro pentru promovarea și informatizarea  drepturilor minorităților;

7.                 19 mai 2013 – are loc marșul minorităților sexuale, contrar hotărîrii instanței de judecata care a dispus interzicerea desfășurării marșului pe traseul indicat și acordarea locului de desfășurare a manifestației la Teatrul Verde. Astfel, RM și-a confirmat neputința și indiferența față de asigurarea executării propriilor hotărîri de judecată etc.

Aceste și multe alte acțiuni informațional agresive, confirmă ineficacitatea prevederilor legii privind asigurarea egalității de șanse conținutul căreia nu este adaptat la situația reală și necesitățile societății statului nostru, promovînd antivalori.

De asemenea, în susținerea poziției noastre reamintim ca la 15 decembrie 2009 Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, în a cărei supunere canonică se află Biserica Ortodoxă din Moldova, într-o adresare către Consiliul Europei atrage atenția asupra faptului că legile statului intră din ce în ce mai mult în contradicție cu dreptul canonic și tradițiile duhovnicești ale popoarelor creștine.

Reamintim că poporul creștin nu este împotriva homosexualilor propriu-zis, ci împotriva păcatului acestora și a mișcării acestora pe care o promovează intensiv. Oricine a citit Sfînta Scriptură cunoaște bine că homosexualitatea este un păcat condamnat categoric. Așa cum minciuna și adevărul sunt incompatibile, tot așa virtutea și păcatul nu pot fi împreună.

Vom anunța dreptcredinciosul popor al Moldovei despre indiferența dvs față de solicitările Bisericii Ortodoxe din Moldova înaintate pe 19 mai 2013.

Trădarea și tăcerea dvs în calitate de conducători ai Țării ne întristează foarte mult. Nădăjduim și ne rugăm să vă lumineze Dumnezeu și să reveniți alături de poporul pe care trebuie să-l chivernisiți, alături de nevoile și durerile lui.

 În lumina celor expuse, în baza numeroaselor demersuri înaintate reactualizam solicitările:

1.                  Introducere unui nou articol după art.9 al Legii nr. 121 cu privire la asigurarea egalității de șanse, cu următorul conținut:

            “Întru respectarea, asigurarea și ocrotirea drepturilor copiilor, a moralei publice și a instituției familiei, întru evitarea prejudicierii sănătăţii, dezvoltării morale şi spirituale, inclusiv a formării reprezentărilor denaturate în psihicul minorilor despre echivalenţa socială a relaţiilor sexuale tradiţionale şi a celor netradiţionale se interzice propaganda imoralității în spațiul public, în special în sistemul educațional, mass-media, publicitate și alte domenii cu expunere publică sporită. Propaganda imoralității în cadrul unui spațiu privat prin atragerea (recrutarea) minorilor se interzice.” Sau:

2.                  Avînd în vedere faptul că la moment se află în dezbateri publice proiectul Legii privind modul de asigurare şi restabilire a ordinii publice în cadrul evenimentelor publice inițiat de Ministerul Afacerilor Interne considerăm necesar introducerea următoarelor modificări:

Introducerea în art. 1 în lista noțiunilor și următoarea noțiune:

propagandă a imoralității – orice acțiune publică prin care se promovează și/sau se afișează sub orice formă prin orice mijloace cu orice motiv idei, simboluri și/sau stiluri de viață neconforme moralității publice tradiționale – homosexualitate, lesbianism, transsexualism, bisexualism, pedofilie, zoofilie, incest, precum și alte perversiuni sexuale.

La art. 4 de exclus  sintagma „sau de orice alt criteriu”.

La art. 13, alin. 3, de introdus lit. h1  activități de propaganda a imoralității.

3.                  Examinarea în mod prioritar și de urgență a solicitărilor înaintate.”

În continuare, un spațiu aparte a fost oferit discuțiilor referitoare la pregătirile pentru aniversarea celor 200 de ani de la înființarea Eparhiei de Chișinău și Hotin și vizita Preafericitului Patriarh Kiril în toamna acestui an.

După audierea dărilor de seamă, au fost distribuite misiunile ulterioare pentru toți membrii Sinodului.

Sursa: http://mitropolia.md/a-avut-loc-sinodul-bisericii-ortodoxe-din-moldova/

Sfânta Lumină de la Ierusalim – Documentar de exceptie

Descoperire a Îngerului Domnului făcută Sfânului Dimitrie al Rostovului despre patimile Domnului nostru Iisus Hristos

„Povestire dureroasă despre toată multă mulţimea patimilor Domnului Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos”

 

Pentru ca să înţeleagă tot creştinul cât a suferit Mântuitorul pentru noi şi cum că noi Îl răstignim iarăşi şi pe Maica Domnului o întristăm până la plângere cu fiecare păcat pe care îl facem.

 

[…]

În anul de la zidirea lumii 5504, Martie în 23, deci după ce a săvârşit Pilat hotărârea morţii lui Iisus şi L-a dat ostaşilor ca să-L răstignească, le-a zis şi aceasta: “Iată, vi- L dau ca să-L munciţi cum ştiţi, numai aceasta să ştiţi, că El este dator ca pe Cruce să moară, iar nu în alt loc, căci apoi veţi fi foarte rău pedepsiţi”.

Cu aceasta a mai îmblânzit cruzimea ostaşilor; că de nu le-ar fi zis aceasta, nici nu ar fi mai prins ei pe Simon Chirineul ca să ducă Crucea cea foarte grea; ci ar fi bătut pe Domnul până la moarte, când nu mai putea să-Şi ducă Crucea, slăbit fiind cu totul şi însângerat de multele şi cumplitele bătăi.

Iar pentru toată mulţimea Sfintelor Lui Patimi să se scrie că numai suspinuri umilite din inimă, mai înainte de moartea pe Cruce, a scos, 109; asemenea, picături de lacrimi în toată vremea pătimirii Sale a vărsat din ochi 67200, iar picături sângerate din ochi şi din tot trupul au fost de 10 ori câte 108 mii şi 225, care fac 1188225, adică un milion una sută optzeci şi opt de mii douăsute douăzeci şi cinci.

De părul capului şi de barbă, tras şi târât a fost de 78 de ori, poticnindu-se şi căzând la pământ, începând de la grădina unde L-au prins, până la Anna Arhiereul, de 7 ori.

Când Îl împingeau până la poticnire, I s-au dat lovituri la picioare şi la fluiere 173; ridicat fiind de la pământ de păr şi de funia cu care era legat de gât, de 23 ori.

Tifle peste obraz şi peste gură, şi între ochi, a primit 28.

Peste gât a fost lovit de 25 ori.

Peste cap şi peste piept a primit lovituri 28.

De stâlpi a fost izbit o dată de moarte, iar de pământ, de 3 ori.

La stâlp a fost bătut cu toiege de spini clenciuroşi, cu biciuri noduroase înveninate şi cu lanţuri cu fier în muchii.

A primit lovituri 6666; iar deosebite răni au fost 5000, şi încă peste acelea I s-au mai adăugat altele mai cumplite, încât de multe ori după fire ar fi urmat să moară precum s-a mai zis, Însă Dumnezeirea I-a întărit omenirea, ca după aceea prea multe şi grele pătimiri, pe Cruce să aibă.

Deosebite răni şi vânătăi au fost, pe Trupul Domnului, 1199, pe cap au fost împunsături de spini 1000, fiindcă cununa s-a pus şi s-a luat de pe cap de peste 50 de ori.

Lovit a fost peste cap şi peste cununa de spini, cu trestia şi cu toiegile din toată puterea, de 40 de ori, un număr de ghimpi au intrat mai adânc decât alţii în capul Domnului, 5 ajungând până la creier. Şi după învierea Domnului au rămas în cap trei ghimpi.

Scuipări în Sfânta faţă a primit 100, tras fiind încoace şi încolo cu batjocură de nas de 20 ori, de urechi, de asemenea, a fost scuturat de 30 de ori.

A mai căzut foarte rău când îşi ducea Crucea la deal la Golgota, de 5 ori, şi a primit lovituri de moarte de 19 ori.

[…]

A pătimit Izbăvitorul nostru cu tot sufletul Său şi cu tot Trupul Său, izbăvind pe om din moartea cea sufletească şi trupească; cu sufletul a pătimit: scârbă, tânguire şi temere de moarte peste toate puterile sufleteşti, adică peste minte, peste înţelegere şi peste voie.

Iar cu Trupul gol a pătimit bătăi, răni şi dureri peste toate mădularele şi simţirile trupeşti.

Peste cap îmboldiri, pe mâini şi pe picioare pironire, pe coastă şi pe inimă împungere, peste obraz şi tâmple lovituri şi scuipături.

Cu pipăirea a pătimit baterea întregului Trup, cu gustarea, adăpare cu oţet şi cu fiere. Ca simţul mirosului, a suferit puturoasa duhoare a temniţei.
Cu simţul auzului, a suferit furtuna batjocurilor, hulelor, ocărilor şi huiduielilor grosolane. Cu simţul văzului, a pătimit la vederea dezgolirii Trupului Său, PreaCurata Sa Maică acoperindu-i coapsele cu mahrama Sa, și a pătimit și văzând cum cei ce stăteau şi plângeau sub Crucea Lui vărsau lacrimi pentru El.

Însă trei mari dureri a simțit Domnul la Sfintele Sale Patimi: mai întâi, când Domnul nu multe suflete a văzut pocăindu-se cu mulţumire pentru pătimirea Sa, pentru care în zadar Sângele Lui a fost vărsat.

Al doilea, când Domnul a văzut sufletul Maicii Sale sub Cruce pătruns de durere.

Al treilea, când Trupul Lui pe Cruce L-au pironit, atât de tare întinzându-l de mâini şi de picioare, încât s-au desfăcut toate alcătuirile Lui, în ceasul acela împlinindu-se proorocirea psalmistului: “Numărau toate oasele Mele”.

Toate pătimirile Domnului au fost 100146.

Dacă cineva, suferind din inimă pentru atâtea răni ale Domnului Iisus Hristos şi în fiecare zi va face rugăciunea Dumnezeiască: “Tatăl nostru” de 15 ori, acela într-un an de zile câte o rugăciune în cinstea fiecărei răni Îi va aduce Domnului, sau câte 15 mătănii într-un an, în fiecare zi, în cinstea Patimilor Domnului făcând, acela va aduce câte o metanie la fiecare rană a Domnului.

Iar despre cât de folositoare îi sunt omului cugetările la Patimile Domnului Iisus Hristos, unul din dascăli a scris: “Dacă cu adevărată cugetare şi cu desăvârşită sfărâmare a inimii vei cugeta la patimile lui Hristos, mai mult folos vei avea decât atunci când cineva ar ține post tot anul numai cu pâine şi cu apă, sau și-ar omorî zilnic trupul său până la vărsare de sânge, chinuindu-se, sau de-ar citi Psaltirea în fiecare zi“.

———————————-

[Articolul de față este o selecție din această vedenie. Sursa: http://www.scribd.com/doc/111357737/Sfantul-Dimitrie-Mitropolitul-Rostovului-Rusia-f%C4%83c%C4%83torul-de-minuni-1629-1709-28-octombrie-%C5%9Fi-21-septembrie%5D